Sistemul excretor și sistemul reproducător

Prin arderile din celule rezultă substanțe toxice (de exemplu ureea), care trebuie eliminate. Excreția este funcția prin care organismul elimină aceste deșeuri și menține constantă compoziția mediului intern.

Sistemul excretor este format din cei doi rinichi și din căile urinare: ureterele (două tuburi care coboară de la rinichi), vezica urinară (rezervor care se destinde, cu capacitate de circa 300–500 ml) și uretra (canalul prin care urina este eliminată la exterior).

Rinichii au forma unor boabe de fasole, sunt așezați în partea posterioară a abdomenului, de o parte și de alta a coloanei vertebrale, și filtrează în fiecare zi întreaga cantitate de sânge de zeci de ori. Pe lângă rinichi, la excreție participă și pielea, prin transpirație, care elimină apă, săruri și puține deșeuri.

Unitatea structurală și funcțională a rinichiului este nefronul; fiecare rinichi conține în jur de un milion de nefroni. În nefron, sângele este filtrat: apa și substanțele mici trec din capilarele glomerulului în capsula nefronului, formând urina primară.

Din urina primară (circa 180 de litri pe zi!), substanțele utile — glucoza, aminoacizii, cea mai mare parte a apei și a sărurilor — sunt reabsorbite înapoi în sânge. Rămâne urina finală, circa 1,5 litri pe zi, care conține apă, uree, săruri și acid uric.

Urina finală se scurge prin uretere în vezica urinară, unde se acumulează; când vezica se umple, apare senzația de micțiune (urinare), iar urina este eliminată prin uretră. Culoarea și cantitatea urinei oferă indicii despre starea de sănătate și de hidratare.

Reproducerea este funcția prin care ființele vii dau naștere la urmași, asigurând continuitatea speciei. La om, reproducerea este sexuată: presupune unirea unei celule reproducătoare feminine (ovulul) cu una masculină (spermatozoidul).

Sistemul reproducător feminin cuprinde: ovarele (produc ovule și hormoni — estrogen și progesteron), trompele uterine (unde are loc de regulă fecundația), uterul (organ musculos în care se dezvoltă fătul) și vaginul. Aproximativ o dată pe lună, un ovul matur este eliberat din ovar — fenomen numit ovulație; dacă ovulul nu este fecundat, mucoasa uterină se elimină prin menstruație, într-un ciclu de circa 28 de zile.

Sistemul reproducător masculin cuprinde: testiculele (produc spermatozoizi și hormonul testosteron), situate în scrot, conductele spermatice, glandele anexe (prostata și veziculele seminale, care produc lichidul seminal) și organul copulator. La pubertate (10–14 ani la fete, 12–16 ani la băieți), sub acțiunea hormonilor, corpul se transformă: apar caracterele sexuale secundare și sistemul reproducător devine funcțional.

Igiena sistemului excretor presupune consum suficient de apă, igienă intimă zilnică și netratarea cu indiferență a infecțiilor urinare (usturime, urinare deasă) — acestea se tratează la medic, altfel pot urca spre rinichi. Excesul de sare și automedicația pot afecta rinichii.

Igiena sistemului reproducător include spălarea zilnică a organelor genitale externe cu apă și săpun, schimbarea regulată a lenjeriei și, la fete, igiena riguroasă în timpul menstruației. Orice modificare neobișnuită trebuie discutată cu un părinte sau cu medicul.

Sănătatea reproducerii înseamnă și informare corectă: bolile cu transmitere sexuală (sifilis, gonoree, infecția HIV/SIDA) se transmit prin contact sexual neprotejat și pot avea urmări grave; prevenirea se face prin comportament responsabil și mijloace de protecție. Deciziile legate de propriul corp se iau în cunoștință de cauză, iar respectul față de sine și față de ceilalți este esențial.