Anatomia și fiziologia omului

Neuronul, unitatea sistemului nervos, este format din corp celular, dendrite (primesc impulsuri) și axon (conduce impulsul spre sinapsă). Măduva spinării conduce informațiile și este sediul reflexelor medulare somatice (de exemplu reflexul rotulian) și vegetative. Encefalul cuprinde trunchiul cerebral (centrii reflexelor vitale: respirator, cardiovascular, de deglutiție), cerebelul (echilibru, tonus muscular, coordonarea mișcărilor fine) și emisferele cerebrale, a căror scoarță conține ariile senzoriale, motorii și de asociație. Sistemul nervos vegetativ are componenta simpatică (mobilizează organismul: accelerează inima, dilată pupila) și parasimpatică (efecte opuse, de refacere).

Analizatorii transformă stimulii în senzații; fiecare are segment periferic (receptorul), de conducere (nervul) și central (aria corticală). Analizatorul vizual: lumina străbate corneea, umoarea apoasă, cristalinul (care realizează acomodarea) și corpul vitros, ajungând pe retină, unde celulele cu conuri (vedere diurnă, colorată) și bastonașe (vedere nocturnă) generează influxul condus de nervul optic în lobul occipital. Defecte de vedere: miopia (corectată cu lentile divergente), hipermetropia (lentile convergente), astigmatismul.

Analizatorul auditiv: vibrațiile trec prin conductul auditiv, timpan, lanțul de oscioare (ciocan, nicovală, scăriță) și ajung în urechea internă, la organul Corti din melc (cohlee); aria auditivă se află în lobul temporal. Vestibulul și canalele semicirculare formează analizatorul vestibular, al echilibrului. Analizatorul cutanat percepe tactul, presiunea, temperatura și durerea; cel olfactiv și cel gustativ percep substanțele chimice.

Glandele endocrine secretă hormoni direct în sânge. Hipofiza, „dirijorul” sistemului, controlată de hipotalamus, secretă hormonul somatotrop (STH — creșterea; hipersecreția la copil dă gigantism, la adult acromegalie; hiposecreția la copil — nanism hipofizar) și hormoni tropi care comandă celelalte glande.

Tiroida secretă tiroxina, care intensifică metabolismul: hipersecreția produce boala Basedow-Graves (slăbire, agitație, exoftalmie), iar hiposecreția — mixedem la adult și cretinism la copil; lipsa iodului duce la gușa endemică. Paratiroidele reglează calcemia. Pancreasul endocrin secretă insulina (scade glicemia) și glucagonul (o crește); deficitul de insulină provoacă diabetul zaharat.

Glandele suprarenale secretă în zona corticală mineralocorticoizi (aldosteron) și glucocorticoizi (cortizol), iar în zona medulară adrenalina — hormonul reacției de stres. Gonadele (testiculele și ovarele) secretă testosteron, respectiv estrogeni și progesteron, care determină caracterele sexuale secundare și reglează reproducerea.

Scheletul (peste 200 de oase) cuprinde scheletul capului, al trunchiului (coloana vertebrală cu 33–34 de vertebre, coastele, sternul) și al membrelor, cu centurile lor. Principalele tipuri de mușchi scheletici: ai capului (mimică, masticatori), ai trunchiului și ai membrelor (biceps, triceps, cvadriceps). Contracțiile pot fi izotonice (mușchiul se scurtează, produce mișcare) și izometrice (tensiunea crește, lungimea rămâne constantă — poziția corpului). Oboseala musculară apare prin epuizarea rezervelor energetice și acumularea acidului lactic.

Digestia transformă alimentele în nutrienți absorbabili. În cavitatea bucală, amilaza salivară începe digestia amidonului. În stomac, pepsina din sucul gastric (activată de acidul clorhidric) scindează proteinele. În duoden acționează bila (emulsionarea grăsimilor), sucul pancreatic (tripsină, amilază, lipază) și sucul intestinal, finalizând digestia: glucidele devin monozaharide, proteinele — aminoacizi, lipidele — acizi grași și glicerol.

Absorbția are loc în intestinul subțire, prin vilozități: glucoza și aminoacizii trec în sânge, iar majoritatea lipidelor în limfă. Ficatul — cea mai mare glandă — depozitează glicogen, sintetizează proteine plasmatice și detoxifică sângele. Intestinul gros absoarbe apa și formează materiile fecale. Boli digestive frecvente: cariile dentare, gastrita, ulcerul gastroduodenal, hepatitele.

Sângele (circa 5 litri) conține plasmă și elemente figurate: eritrocite (transportă O₂ prin hemoglobină), leucocite (imunitate) și trombocite (hemostază). Grupele de sânge în sistemul ABO (0, A, B, AB) și factorul Rh trebuie respectate la transfuzii: grupa 0 este donator universal, AB primitor universal. Inima funcționează ciclic: sistola atrială, sistola ventriculară și diastola generală; debitul cardiac este de aproximativ 5 l/min în repaus. Tensiunea arterială normală este în jur de 120/80 mmHg, iar pulsul de 60–80 bătăi/minut.

Marea circulație: ventriculul stâng → aortă → organe → vene cave → atriul drept. Mica circulație: ventriculul drept → arterele pulmonare → plămâni (oxigenare) → venele pulmonare → atriul stâng. Boli cardiovasculare: hipertensiunea arterială, ateroscleroza, infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral.

Respirația cuprinde ventilația (inspirație — diafragma și mușchii intercostali măresc cutia toracică; expirație — proces pasiv în repaus), schimburile de gaze prin difuziune la nivelul alveolelor (O₂ trece în sânge, CO₂ în aerul alveolar), transportul gazelor (O₂ — oxihemoglobină; CO₂ — mai ales sub formă de bicarbonat) și respirația celulară. Volume respiratorii: volumul curent ~500 ml; capacitatea vitală ~3500–4500 ml. Boli respiratorii: bronșita, pneumonia, astmul, tuberculoza (TBC).

Rinichii — organe pereche, retroperitoneale — conțin fiecare circa un milion de nefroni. Nefronul este alcătuit din corpusculul renal (glomerul + capsula Bowman) și tubul urinifer (tub contort proximal, ansa Henle, tub contort distal), care se deschide în tubul colector.

Formarea urinei parcurge trei procese: filtrarea glomerulară (din sânge trece în capsulă urina primară — circa 180 l/zi, plasmă fără proteine), reabsorbția tubulară (recuperarea apei, glucozei, aminoacizilor și sărurilor utile) și secreția tubulară (eliminarea suplimentară a unor substanțe). Rezultă urina finală — circa 1,5 l/zi, concentrată în uree și săruri.

Micțiunea este eliminarea urinei din vezică, un reflex controlat voluntar. Rinichiul participă la homeostazie: reglează volumul de apă, echilibrul mineral și acido-bazic și tensiunea arterială. Afecțiuni: litiaza urinară (pietre la rinichi), cistita, insuficiența renală — tratabilă prin dializă sau transplant.

Sistemul reproducător masculin cuprinde testiculele (în scrot), căile spermatice, glandele anexe (prostata, veziculele seminale) și organul copulator. Testiculul produce spermatozoizi prin spermatogeneză (continuă de la pubertate) și testosteron. Sistemul reproducător feminin cuprinde ovarele, trompele uterine, uterul și vaginul. Ovarul produce ovule prin ovogeneză și hormonii estrogeni și progesteron.

Ciclul menstrual, de aproximativ 28 de zile, este coordonat hormonal: faza menstruală, faza foliculară (maturarea foliculului), ovulația (în jurul zilei a 14-a — eliberarea ovulului) și faza luteală (corpul galben secretă progesteron, pregătind uterul). Dacă ovulul este fecundat în trompa uterină, embrionul se implantează în mucoasa uterină; sarcina durează circa 38–40 de săptămâni, embrionul fiind hrănit prin placentă.

Sănătatea reproducerii presupune igienă, controale medicale periodice, contracepție informată și protecție față de bolile cu transmitere sexuală (sifilis, gonoree, infecția HIV/SIDA, infecția cu HPV). Planificarea familială și educația pentru sănătate sunt componente ale unei vieți responsabile.