Omul — organism unitar: sisteme și sănătate

Sistemul nervos coordonează rapid activitatea organismului. El este format din sistemul nervos central (encefalul, adăpostit în cutia craniană, și măduva spinării, din canalul vertebral) și sistemul nervos periferic (nervii). Encefalul cuprinde emisferele cerebrale (gândire, memorie, vorbire, mișcări voluntare), cerebelul (echilibru și coordonarea mișcărilor) și trunchiul cerebral (funcții vitale: respirație, bătăile inimii).

Unitatea de bază a sistemului nervos este neuronul. Activitatea fundamentală este actul reflex — răspunsul automat la un stimul, realizat prin arcul reflex: receptor → cale senzitivă → centru nervos → cale motoare → efector (mușchi sau glandă). Organele de simț (ochiul, urechea, nasul, limba, pielea) culeg informațiile din mediu.

Sistemul endocrin coordonează lent, prin hormoni — substanțe eliberate în sânge de glandele endocrine: hipofiza (hormonul de creștere), tiroida (intensitatea metabolismului), pancreasul endocrin (insulina, care scade glicemia), glandele suprarenale (adrenalina) și glandele sexuale. Igiena sistemului nervos cere somn suficient, alternarea efortului cu odihna și evitarea substanțelor toxice.

Mișcarea corpului este realizată de sistemul locomotor, format din schelet (oasele) și mușchi. Scheletul uman are peste 200 de oase, grupate în: scheletul capului (craniul), scheletul trunchiului (coloana vertebrală, coastele, sternul) și scheletul membrelor. Oasele se leagă între ele prin articulații, care permit mișcarea.

Mușchii scheletici sunt prinși de oase prin tendoane și se contractă la comanda sistemului nervos, punând oasele în mișcare. Mușchii acționează în perechi cu acțiune opusă: când bicepsul se contractă, tricepsul se relaxează, iar antebrațul se îndoaie.

Pentru sănătatea sistemului locomotor sunt importante poziția corectă a corpului, exercițiul fizic regulat și alimentația bogată în calciu și vitamina D. Deformările coloanei (scolioza, cifoza) apar adesea din cauza poziției greșite în bancă, iar entorsele, luxațiile și fracturile sunt accidente care necesită îngrijire medicală.

Sistemul digestiv transformă alimentele în substanțe simple, pe care celulele le pot folosi. Tubul digestiv cuprinde: cavitatea bucală (dinții mărunțesc hrana, saliva începe digestia amidonului), faringele, esofagul, stomacul (sucul gastric digeră proteinele), intestinul subțire (aici se finalizează digestia și se absorb nutrienții prin vilozitățile intestinale) și intestinul gros, care elimină resturile nedigerate.

Glandele anexe ajută digestia: glandele salivare produc saliva, ficatul produce bila (care fărâmițează grăsimile), iar pancreasul produce sucul pancreatic, cu enzime pentru toate tipurile de alimente.

O alimentație sănătoasă este variată și echilibrată: glucide pentru energie, proteine pentru creștere, lipide în cantitate moderată, plus vitamine, săruri minerale, fibre și apă. Igiena alimentației cere spălarea mâinilor și a fructelor, mese regulate și limitarea dulciurilor și a alimentelor de tip fast-food.

Sistemul respirator asigură schimbul de gaze: aerul intră prin fosele nazale (unde este încălzit și curățat), trece prin faringe, laringe (organul vorbirii), trahee și bronhii și ajunge în plămâni. În alveolele pulmonare, oxigenul trece în sânge, iar dioxidul de carbon este eliminat. Respirația cuprinde inspirația și expirația, realizate cu ajutorul diafragmei și al mușchilor intercostali. Fumatul afectează grav plămânii.

Sistemul circulator transportă substanțele prin corp. Inima — un mușchi cât pumnul, cu patru camere — pompează sângele prin vase: arterele duc sângele de la inimă, venele îl aduc înapoi, iar capilarele realizează schimburile cu celulele. Marea circulație duce sângele oxigenat de la inimă în corp, iar mica circulație duce sângele la plămâni pentru oxigenare.

Sângele este format din plasmă și celule: globulele roșii (transportă oxigenul prin hemoglobină), globulele albe (apără organismul de microbi) și trombocitele (opresc sângerările prin coagulare). Exercițiul fizic regulat și alimentația săracă în grăsimi mențin inima sănătoasă.

Sistemul excretor elimină din sânge substanțele toxice rezultate din activitatea celulelor. El este format din cei doi rinichi și căile urinare: ureterele, vezica urinară și uretra.

Rinichii filtrează permanent sângele în unitățile lor microscopice, numite nefroni, și formează urina — apă în care sunt dizolvate substanțele de eliminat (ureea, sărurile în exces). Urina coboară prin uretere în vezica urinară, unde se adună, și este eliminată prin uretră.

Pielea participă și ea la excreție, prin transpirație. Pentru sănătatea sistemului excretor se recomandă consumul suficient de apă (circa 2 litri pe zi), igiena corporală și reducerea sării din alimentație.

Sistemul reproducător asigură perpetuarea speciei umane. Sistemul reproducător feminin cuprinde ovarele (produc ovule și hormoni), trompele uterine, uterul și vaginul. Sistemul reproducător masculin cuprinde testiculele (produc spermatozoizi și hormoni) și căile prin care aceștia sunt eliminați.

La pubertate (în jurul vârstei de 11–14 ani), sub acțiunea hormonilor, corpul se transformă: apar caracterele sexuale secundare, iar organismul devine capabil de reproducere. Fecundația — unirea ovulului cu spermatozoidul — formează celula-ou, din care, în nouă luni de sarcină, se dezvoltă în uter un copil.

Igiena sistemului reproducător presupune igienă corporală zilnică, iar informarea corectă despre propriul corp și despre bolile cu transmitere sexuală este parte din educația pentru sănătate. Sănătatea întregului organism cere echilibru: alimentație corectă, mișcare, somn, igienă și evitarea fumatului, a alcoolului și a drogurilor.