Terra — elemente de geografie fizică

Sistemul Solar este format din Soare și toate corpurile cerești care se rotesc în jurul lui: opt planete, sateliți naturali, asteroizi, comete și meteoriți. Planetele, în ordinea depărtării de Soare, sunt: Mercur, Venus, Terra, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun.

Terra este a treia planetă de la Soare și singura cunoscută pe care există viață. Acest lucru este posibil datorită distanței potrivite față de Soare, prezenței apei în stare lichidă, a atmosferei cu oxigen și a temperaturilor moderate.

Forma Pământului este aproximativ sferică, ușor turtită la poli — un geoid. Luna este satelitul natural al Terrei și efectuează o rotație completă în jurul planetei în aproximativ 27 de zile.

Mișcarea de rotație este învârtirea Pământului în jurul propriei axe, de la vest la est, într-o zi (24 de ore). Consecințele ei sunt succesiunea zilelor și a nopților, variația temperaturii în 24 de ore și diferențele de oră pe glob (fusele orare).

Mișcarea de revoluție este deplasarea Pământului pe orbită în jurul Soarelui, care durează un an (365 de zile și 6 ore). Pentru că axa Pământului este înclinată, razele Soarelui cad diferit pe parcursul anului — așa apar anotimpurile.

La echinocții (21 martie și 23 septembrie) ziua este egală cu noaptea pe tot globul. La solstiții (21–22 iunie și 21–22 decembrie) avem cea mai lungă zi, respectiv cea mai lungă noapte din emisfera nordică.

Litosfera este învelișul de roci al Pământului, format din plăci tectonice care plutesc pe materia topită din interior. Din mișcarea plăcilor rezultă cutremurele, vulcanii și formarea munților.

Relieful continentelor cuprinde munți, podișuri, dealuri și câmpii. Cel mai înalt munte de pe Glob este Everest (8.849 m) din Munții Himalaya, iar cea mai mare câmpie este Câmpia Amazonului din America de Sud.

Relieful este modelat permanent de agenți externi: apele curgătoare, vântul, ghețarii, valurile și omul. Sub oceane există un relief la fel de variat: platforme continentale, dorsale oceanice și gropi abisale, precum Groapa Marianelor (circa 11.000 m adâncime).

Atmosfera este învelișul de aer al Pământului, format mai ales din azot (78%) și oxigen (21%). Stratul inferior, troposfera, concentrează aproape tot vaporul de apă — aici se produc norii, ploile și vânturile, adică fenomenele meteorologice.

Vremea este starea atmosferei într-un loc, la un moment dat; clima este starea medie a vremii pe o perioadă lungă (cel puțin 30 de ani). Elementele care le descriu sunt temperatura, precipitațiile, vântul, presiunea și nebulozitatea.

Pe Glob există zone de climă dispuse simetric față de Ecuator: zona caldă (climat ecuatorial, subecuatorial, tropical), două zone temperate și două zone reci, polare. Clima României este temperat-continentală.

Hidrosfera cuprinde toate apele Terrei: oceane, mări, râuri, fluvii, lacuri, ape subterane, ghețari. Apa acoperă circa 71% din suprafața planetei, dar cea mai mare parte este apă sărată; doar aproximativ 3% este apă dulce, mare parte blocată în ghețari.

Oceanul Planetar este format din Oceanul Pacific (cel mai întins și mai adânc), Oceanul Atlantic, Oceanul Indian și Oceanul Arctic. Apa oceanelor se mișcă prin valuri, maree și curenți oceanici.

Apele continentale includ fluviile mari ale lumii — Nilul și Amazonul (cele mai lungi), Dunărea în Europa — lacurile, apele subterane și ghețarii din Antarctica, Groenlanda și de pe munții înalți. Apa circulă neîncetat între ocean, atmosferă și uscat prin circuitul apei în natură.

Biosfera este învelișul viu al Pământului — totalitatea plantelor și animalelor. Viețuitoarele sunt răspândite pe Glob în funcție de climă, formând zone biogeografice: pădurea ecuatorială, savana, deșertul, pădurile temperate, stepa, taigaua și tundra.

Pădurea ecuatorială, veșnic verde, este cea mai bogată în specii. Savana este o întindere de ierburi înalte cu arbori rari, unde trăiesc elefanți, girafe și lei. În tundră, lângă poli, cresc doar mușchi, licheni și arbuști pitici.

Solul este stratul afânat de la suprafața scoarței, format în mii de ani din roci sfărâmate și resturi de viețuitoare. Fertilitatea solului, dată de humus, permite creșterea plantelor. Cele mai fertile soluri sunt cernoziomurile din zonele de stepă.