Continentele extraeuropene

Asia este cel mai întins continent (circa 44 de milioane km²) și cel mai populat — peste 4,7 miliarde de locuitori, adică mai mult de jumătate din omenire. Aici se află și cel mai populat stat al lumii, India, urmat de China.

Relieful Asiei deține recordurile planetei: vârful Everest (8.849 m) din Himalaya este cel mai înalt punct al Globului, iar țărmul Mării Moarte (circa −430 m) este cel mai jos punct de pe uscat. Podișul Tibet, „acoperișul lumii”, depășește 4.000 m altitudine medie.

Clima variază de la cea ecuatorială în Indonezia la cea subpolară în Siberia. Sudul și estul Asiei sunt dominate de musoni — vânturi care își schimbă direcția sezonier și aduc ploi abundente vara. Marile fluvii — Chang Jiang (Yangtze), Gange, Mekong, Eufrat și Tigru — au hrănit cele mai vechi civilizații.

Africa, al doilea continent ca suprafață, este traversată de Ecuator aproape prin mijloc, de aceea zonele de climă și vegetație se repetă simetric: pădure ecuatorială în bazinul fluviului Congo, savane, deșerturi (Sahara în nord — cel mai mare deșert cald al lumii — și Kalahari în sud) și vegetație mediteraneeană la extremități.

Relieful este dominat de podișuri. În est se întinde Marele Rift African, o uriașă ruptură a scoarței, lângă care se înalță vulcanul stins Kilimanjaro (5.895 m), cel mai înalt vârf african, și se adâncesc marile lacuri Victoria, Tanganyika și Malawi.

Nilul, considerat tradițional cel mai lung fluviu al lumii (circa 6.650 km), curge spre nord prin Egipt. Africa are o populație tânără, de peste 1,4 miliarde de locuitori, în creștere rapidă, dar multe state se confruntă cu sărăcia și seceta. Orașe mari: Cairo, Lagos, Kinshasa, Johannesburg.

America de Nord se întinde de la Arctica până în zona tropicală și cuprinde trei state mari: Canada, Statele Unite ale Americii și Mexicul. Continentul a fost numit „Lumea Nouă” după călătoriile lui Cristofor Columb din 1492.

Relieful este dispus în fâșii nord–sud: Munții Coastei și Munții Stâncoși în vest, Marile Câmpii în centru și Munții Appalachi, vechi și scunzi, în est. În vest, cutremurele și vulcanii sunt frecvenți, fiind parte din „Cercul de Foc” al Pacificului.

Fluviul Mississippi, împreună cu afluentul Missouri, drenează centrul continentului. La granița dintre SUA și Canada se află Marile Lacuri (Superior, Michigan, Huron, Erie, Ontario) și celebra cascadă Niagara. Marile metropole: New York, Los Angeles, Ciudad de México, Toronto.

America de Sud este legată de America de Nord prin istmul Panama, tăiat de canalul cu același nume. Cele mai mari state sunt Brazilia, Argentina, Columbia și Peru; în majoritatea lor se vorbește spaniola, iar în Brazilia portugheza.

În vest se desfășoară Munții Anzi, cel mai lung lanț muntos al lumii (circa 7.000 km), cu vârful Aconcagua (6.961 m). În est se întind podișurile Braziliei și Guyanelor, iar la mijloc marile câmpii.

Amazonul este fluviul cu cel mai mare debit de pe Glob și, după măsurătorile recente, rivalizează cu Nilul la lungime. Pădurea amazoniană — „plămânul verde al planetei” — adăpostește cea mai bogată faună și floră. Tot aici se află deșertul Atacama, cel mai arid loc de pe Terra, și cascada Angel din Venezuela, cea mai înaltă din lume (979 m).

Australia este cel mai mic continent, situat în întregime în emisfera sudică — de aceea anotimpurile sunt inversate față de Europa. Împreună cu Noua Zeelandă, Noua Guinee și miile de insule din Pacific (Melanezia, Micronezia, Polinezia) formează regiunea numită Oceania.

Relieful australian este în general jos și neted: podișul deșertic din vest, câmpia centrală și Marea Cumpănă de Apă în est. Interiorul arid, numit outback, contrastează cu litoralul estic, unde se află Marea Barieră de Corali — cel mai mare recif al lumii.

Izolarea continentului a păstrat o faună unică: marsupiale precum cangurul și koala, ornitorincul, emu. Australia este slab populată (circa 26 de milioane de locuitori), concentrată în orașele de pe coastă: Sydney, Melbourne, Brisbane; capitala este Canberra.

Antarctica este continentul din jurul Polului Sud, acoperit aproape în întregime de o calotă de gheață groasă, în medie, de peste 2.000 m. Este cel mai friguros, cel mai uscat și cel mai vântos continent: la stația Vostok s-a înregistrat recordul de −89,2 °C.

Aici nu există populație permanentă — doar cercetători în stații științifice. Tratatul Antarcticii (semnat în 1959) prevede că acest continent este folosit exclusiv în scopuri pașnice și pentru cercetare științifică, fără a aparține vreunui stat.

Calota antarctică păstrează circa 70% din rezervele de apă dulce ale planetei. Fauna este concentrată pe litoral și în ocean: pinguini (inclusiv pinguinul imperial), foci, balene. Topirea ghețurilor antarctice, accelerată de încălzirea globală, ar ridica semnificativ nivelul Oceanului Planetar.