Geografia României

România este situată în sud-estul Europei Centrale, fiind străbătută de paralela de 45° latitudine nordică (la jumătatea distanței dintre Ecuator și Polul Nord) și de meridianul de 25° longitudine estică. Suprafața țării este de 238.397 km², iar populația de circa 19 milioane de locuitori.

Poziția este definită prin trei elemente: Carpații (două treimi din lanț pe teritoriul țării), Dunărea (1.075 km pe teritoriul românesc, graniță naturală în sud) și Marea Neagră (litoral de circa 245 km). De aceea România este o țară carpato-danubiano-pontică.

Vecinii: Ucraina (nord și est), Republica Moldova (est, granița pe Prut), Bulgaria (sud, granița în mare parte pe Dunăre), Serbia (sud-vest) și Ungaria (vest).

Relieful României este proporțional (circa 28% munți, 42% dealuri și podișuri, 30% câmpii) și dispus concentric, în amfiteatru, în jurul Depresiunii Colinare a Transilvaniei. Carpații românești se împart în trei ramuri.

Carpații Orientali (de la granița de nord la Valea Prahovei) au culmi paralele și roci variate, inclusiv cel mai lung lanț vulcanic stins din Europa (Oaș–Gutâi–Țibleș–Călimani–Gurghiu–Harghita); altitudinea maximă: vârful Pietrosul Rodnei, 2.303 m. Carpații Meridionali (între Valea Prahovei și culoarul Timiș–Cerna) sunt cei mai înalți și masivi: Moldoveanu 2.544 m și Negoiu 2.535 m în Făgăraș, plus masivele Bucegi, Parâng și Retezat. Carpații Occidentali, cei mai scunzi, culminează în Munții Apuseni cu vârful Bihor (1.849 m).

Treapta dealurilor cuprinde Subcarpații (cute tinere la exteriorul Carpaților), Podișul Transilvaniei, Podișul Moldovei, Podișul Getic, Podișul Mehedinți și Podișul Dobrogei (cu Munții Măcinului — cei mai vechi munți ai țării). Câmpiile: Câmpia Română în sud (cu Bărăganul, grânarul țării) și Câmpia de Vest. Cea mai nouă și mai joasă treaptă este Delta Dunării.

România are o climă temperat-continentală de tranziție, cu patru anotimpuri bine conturate. Temperatura medie anuală scade de la sud (peste 11 °C în Lunca Dunării) spre nord (8–9 °C) și odată cu altitudinea (sub 0 °C pe crestele înalte).

Precipitațiile medii anuale cresc cu altitudinea: 350–450 mm în Dobrogea și Bărăgan, 500–700 mm la deal, peste 1.000–1.200 mm pe munții înalți. Influențele climatice diferă pe regiuni: oceanice în vest, submediteraneene în sud-vest (Banat, unde iernile sunt mai blânde), de ariditate (continentale) în est și pontice pe litoral.

Vânturile principale: crivățul — vânt rece și uscat care bate iarna în Moldova și Bărăgan, aducând viscol; austrul — vânt uscat în sud-vest; föhnul (vântul mare) — cald și uscat, la poalele Făgărașului; brizele marine pe litoral.

Rețeaua hidrografică este radială: aproape toate râurile pornesc din Carpați și sunt colectate, direct sau indirect, de Dunăre. Grupele de râuri: de vest (Someș, Crișuri, Mureș, Bega), de sud-vest și sud (Timiș, Jiu, Olt, Argeș, Ialomița, Vedea), de est (Siret și Prut, cu afluenții Siretului: Moldova, Bistrița, Trotuș) și de sud-est, în Dobrogea.

Dunărea parcurge 1.075 km pe teritoriul României, de la Baziaș la vărsare, trecând prin defileul Porțile de Fier — cel mai spectaculos defileu european — unde s-a construit cea mai mare hidrocentrală a țării. Fluviul se varsă în Marea Neagră prin brațele Chilia (cel mai mare debit), Sulina (navigabil, cel mai scurt) și Sfântu Gheorghe.

Lacurile sunt variate: glaciare (Bâlea, Bucura — cel mai întins, Zănoaga — cel mai adânc), vulcanic (Sfânta Ana, unicul din țară), de baraj natural (Lacul Roșu), lagune (Razim, Siutghiol), limanuri (Techirghiol — apă sărată), lacuri de acumulare (Vidraru pe Argeș, Izvorul Muntelui pe Bistrița, Porțile de Fier pe Dunăre). Marea Neagră are o salinitate redusă (17–18‰) și, în adânc, strat de hidrogen sulfurat, fără viețuitoare sub circa 180–200 m.

Vegetația României este etajată după altitudine: stepa și silvostepa în câmpiile din est și sud-est, etajul stejarului la câmpie și dealuri joase, etajul fagului la dealurile înalte și munții scunzi, etajul coniferelor (molid) între circa 1.200 și 1.800 m, apoi etajul subalpin (jneapăn) și pajiștile alpine pe culmile cele mai înalte.

Fauna urmează vegetația: în stepă — rozătoare și dropia; în pădurile de foioase — mistreț, căprioară, lup, vulpe; în pădurile de conifere — urs brun, cerb, râs, cocoș de munte; în zona alpină — capra neagră. România adăpostește cea mai numeroasă populație de urși bruni din Uniunea Europeană.

Solurile sunt și ele etajate: cernoziomuri fertile în stepă (Bărăgan, Câmpia de Vest), soluri brune de pădure la deal, soluri montane acide la munte. Delta Dunării, rezervație a biosferei UNESCO, concentrează peste 300 de specii de păsări, fiind cea mai mare zonă umedă protejată a Europei.

România are circa 19 milioane de locuitori, în scădere din 1990 din cauza sporului natural negativ și a emigrației. Densitatea medie este de aproximativ 80 de locuitori/km², mai ridicată în câmpii și în jurul marilor orașe, mai scăzută la munte și în Delta Dunării.

Structura etnică: majoritatea românească (circa 89%), alături de maghiari (cea mai numeroasă minoritate, concentrată în Transilvania), romi, ucraineni, germani și alte etnii. Puțin peste jumătate din populație trăiește în mediul urban.

București, capitala, are circa 2 milioane de locuitori (singura aglomerație de talie europeană a țării). Urmează orașe de 250.000–330.000 de locuitori: Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Constanța, Craiova, Brașov, Galați. Teritoriul este organizat în 41 de județe plus municipiul București.

Agricultura beneficiază de soluri fertile: cereale (grâu și porumb în Câmpia Română și Câmpia de Vest), floarea-soarelui, sfeclă de zahăr, cartofi (în depresiunile intramontane), viță-de-vie (podgoriile Cotnari, Murfatlar, Dealu Mare) și pomi fructiferi în zonele de deal. Creșterea animalelor este tradițională în zonele montane.

Resursele de subsol includ petrol și gaze naturale (în Subcarpați, Câmpia Română și platforma Mării Negre; gaz metan în Podișul Transilvaniei), cărbuni (lignit în bazinul Olteniei, huilă în bazinul Petroșani), sare, aur și minereuri în Apuseni. Energia electrică provine din hidrocentrale (Porțile de Fier — cea mai mare), termocentrale, centrala nucleară de la Cernavodă și, tot mai mult, din surse eoliene (Dobrogea) și solare.

Industria s-a restructurat după 1990: astăzi domină industria automobilelor (Dacia la Mioveni, Ford la Craiova), industria IT (Cluj-Napoca, București, Iași, Timișoara), industria alimentară și cea a construcțiilor de mașini. Turismul valorifică litoralul, stațiunile montane de pe Valea Prahovei, Delta Dunării, mănăstirile Bucovinei, salinele și castelele Transilvaniei. Constanța este principalul port maritim, iar transportul fluvial folosește Dunărea și canalul Dunăre–Marea Neagră.