Istoria României pe înțelesul copiilor

Cu mult timp în urmă, pe teritoriul de astăzi al României trăiau dacii, un popor curajos de agricultori, păstori și meșteșugari. Ei erau conduși de regi pricepuți, precum Burebista și Decebal, iar capitala lor se afla la Sarmizegetusa, în Munții Orăștiei. Dacii credeau în zeul Zamolxis și erau vestiți pentru aurul din munții lor.

Romanii, conduși de împăratul Traian, au purtat două războaie grele împotriva dacilor, în anii 101–102 și 105–106. După victoria romanilor, o mare parte din Dacia a devenit provincie a Imperiului Roman. Coloniștii romani s-au așezat aici, au construit drumuri, orașe și poduri și au adus limba latină.

Din conviețuirea dacilor cu romanii s-a născut, de-a lungul timpului, poporul român. De aceea spunem că românii sunt urmașii daco-romanilor, iar limba română este o limbă latină, înrudită cu italiana, franceza și spaniola.

În Evul Mediu, Țara Românească, Moldova și Transilvania erau conduse de domnitori și voievozi care și-au apărat țările de armatele dușmane, mai ales de Imperiul Otoman. Mircea cel Bătrân, domn al Țării Românești între 1386 și 1418, i-a învins pe otomani în bătălia de la Rovine, în anul 1395.

Ștefan cel Mare a condus Moldova timp de 47 de ani, între 1457 și 1504. El a câștigat multe bătălii, cea mai vestită fiind cea de la Vaslui, din 1475, și a ridicat numeroase biserici și mănăstiri, precum cele de la Putna și Voroneț. Pentru faptele sale, a fost numit „Ștefan cel Mare și Sfânt”.

Mihai Viteazul, domn al Țării Românești, a reușit în anul 1600 să conducă, pentru prima dată, toate cele trei țări române: Țara Românească, Transilvania și Moldova. Unirea sa a durat puțin, dar a rămas un vis pentru toți românii de mai târziu.

La mijlocul secolului al XIX-lea, românii din Moldova și Țara Românească își doreau să trăiască într-o singură țară. La 24 ianuarie 1859, colonelul Alexandru Ioan Cuza a fost ales domn atât în Moldova, cât și în Țara Românească. Această dublă alegere este cunoscută drept Mica Unire.

Cuza a făcut multe reforme importante: a împroprietărit țăranii cu pământ, a introdus învățământul primar gratuit și obligatoriu și a înființat universitățile din Iași și București. Noul stat a primit numele de România, iar capitala a fost stabilită la București.

După Cuza, conducerea țării a fost preluată de Carol I, sub care România și-a câștigat independența față de Imperiul Otoman, în urma războiului din 1877–1878, și a devenit regat în 1881.

În timpul Primului Război Mondial, România a luptat alături de țările Antantei pentru a-i elibera pe românii aflați sub stăpâniri străine. Deși armata a trecut prin momente grele, soldații români au câștigat în 1917 bătăliile de la Mărăști, Mărășești și Oituz.

În anul 1918, provinciile locuite de români s-au unit, pe rând, cu România: Basarabia la 27 martie, Bucovina la 28 noiembrie, iar Transilvania, Banatul, Crișana și Maramureșul la 1 decembrie, prin Marea Adunare de la Alba Iulia. Astfel s-a format România Mare, sub regele Ferdinand I și regina Maria.

Ziua de 1 Decembrie a devenit Ziua Națională a României, pe care o sărbătorim în fiecare an în amintirea Marii Uniri.

După Al Doilea Război Mondial, România a fost condusă timp de peste patru decenii de un regim comunist, în care oamenii nu aveau libertate. În decembrie 1989, românii s-au revoltat, iar regimul comunist a fost înlăturat. România a redevenit o țară liberă și democratică.

Astăzi, România este o republică: cetățenii își aleg prin vot președintele și parlamentul. Țara noastră face parte din marile familii ale lumii democratice: din anul 2004 este membră NATO, iar din 1 ianuarie 2007 este membră a Uniunii Europene.

Simbolurile naționale ale României sunt drapelul tricolor (roșu, galben și albastru), imnul „Deșteaptă-te, române!”, stema și ziua națională de 1 Decembrie.