Matematică — Clasa a XI-a
Matrice și determinanți, sisteme de ecuații liniare, limite de funcții, continuitate și calcul diferențial cu aplicații.
Conținut organizat pe clase, în curs de revizie. Asocierea cu programa oficială și sursele specifice nu este încă verificată.
1.🔲 Matrice
O matrice este un tablou dreptunghiular de numere cu m linii și n coloane. Matricele de același tip se adună element cu element și se înmulțesc cu un scalar înmulțind fiecare element. Matricea unitate Iₙ are 1 pe diagonala principală și 0 în rest.
Produsul a două matrice A (m×n) și B (n×p) există doar dacă numărul de coloane al lui A este egal cu numărul de linii al lui B: elementul de pe poziția (i, j) este suma produselor dintre linia i din A și coloana j din B. Atenție: în general AB ≠ BA.
O matrice pătratică A este inversabilă dacă există A⁻¹ cu A·A⁻¹ = Iₙ; condiția este ca determinantul ei să fie nenul. Inversa se calculează cu formula A⁻¹ = (1/det A)·A*, unde A* este adjuncta.
- Adunarea: element cu element; produsul: linie × coloană.
- În general AB ≠ BA — înmulțirea nu este comutativă.
- A inversabilă ⟺ det A ≠ 0.
- A · Iₙ = Iₙ · A = A.
2.❎ Determinanți
Determinantul de ordin 2: |a b; c d| = ad − bc. Determinantul de ordin 3 se calculează cu regula lui Sarrus sau prin dezvoltare după o linie sau coloană.
Proprietăți: determinantul cu două linii egale este nul; schimbarea a două linii schimbă semnul; un factor comun al unei linii iese în fața determinantului; det(AB) = det A · det B.
Aplicații: aria triunghiului cu vârfurile date, coliniaritatea a trei puncte (determinant nul) și rezolvarea sistemelor liniare cu regula lui Cramer.
- Ordin 2: ad − bc; ordin 3: regula lui Sarrus.
- Două linii egale ⟹ determinant nul.
- det(AB) = det A · det B.
3.🧩 Sisteme de ecuații liniare
Un sistem liniar se scrie matriceal AX = B, unde A este matricea coeficienților. Dacă det A ≠ 0, sistemul este compatibil determinat (soluție unică) și se rezolvă cu regula lui Cramer: xᵢ = det Aᵢ / det A, unde Aᵢ se obține înlocuind coloana i cu termenii liberi.
Dacă det A = 0, sistemul poate fi compatibil nedeterminat (o infinitate de soluții) sau incompatibil (nicio soluție). Studiul se face cu rangul matricei și teorema lui Kronecker-Capelli: sistemul e compatibil dacă rangul matricei egalează rangul matricei extinse.
Metoda lui Gauss transformă sistemul în formă triunghiulară prin operații elementare asupra liniilor, apoi necunoscutele se află prin substituție inversă — metodă eficientă pentru orice dimensiune.
- det A ≠ 0 ⟹ soluție unică (Cramer): xᵢ = det Aᵢ / det A.
- Kronecker-Capelli: compatibil ⟺ rang A = rang Ā.
- Gauss: aducem sistemul la formă triunghiulară.
4.♾️ Limite de funcții. Continuitate
Limita unei funcții în un punct descrie comportarea valorilor f(x) când x se apropie de acel punct. Limite fundamentale: 1/x → 0 când x → ∞; sin x / x → 1 când x → 0. Cazurile exceptate (0/0, ∞/∞, ∞ − ∞) cer prelucrări algebrice.
Pentru rapoarte de polinoame la infinit, contează termenii de grad maxim: (2x² + 1)/(x² + 3x) → 2 când x → ∞. La 0/0 factorizăm și simplificăm: (x² − 4)/(x − 2) → 4 când x → 2.
O funcție este continuă în x₀ dacă limita în x₀ există și este egală cu f(x₀) — graficul nu „sare”. Funcțiile elementare sunt continue pe domeniile lor. O funcție continuă pe [a, b] care schimbă semnul are o rădăcină în interval (proprietatea valorilor intermediare).
- Limita = valoarea spre care tinde f(x).
- La ∞ contează gradul maxim; la 0/0 factorizăm.
- Continuă în x₀: limita există și egalează f(x₀).
- lim (sin x)/x = 1 pentru x → 0.
5.📉 Derivate și aplicații
Derivata f'(x₀) este limita raportului (f(x) − f(x₀))/(x − x₀) când x → x₀ și reprezintă panta tangentei la grafic în acel punct — viteza de variație a funcției. Derivate uzuale: (xⁿ)' = n·xⁿ⁻¹; (sin x)' = cos x; (cos x)' = −sin x; (eˣ)' = eˣ; (ln x)' = 1/x.
Reguli de derivare: (f + g)' = f' + g'; (fg)' = f'g + fg'; (f/g)' = (f'g − fg')/g²; derivata funcției compuse: (f(g(x)))' = f'(g(x)) · g'(x).
Aplicații: unde f' > 0 funcția crește, unde f' < 0 descrește; punctele unde f' se anulează și își schimbă semnul sunt extreme locale. Cu tabelul de variație trasăm graficul. Teorema lui Lagrange și regula lui l'Hôpital (pentru limite 0/0) sunt instrumente esențiale.
| Funcția | Derivata |
|---|---|
| xⁿ | n·xⁿ⁻¹ |
| sin x | cos x |
| cos x | −sin x |
| eˣ | eˣ |
| ln x | 1/x |
| √x | 1/(2√x) |
- Derivata = panta tangentei la grafic.
- (xⁿ)' = n·xⁿ⁻¹; (eˣ)' = eˣ; (ln x)' = 1/x.
- f' > 0 ⟹ crescătoare; f' = 0 cu schimbare de semn ⟹ extrem local.
- Ecuația tangentei: y − f(x₀) = f'(x₀)(x − x₀).
Test de recapitulare a unor idei din capitol. Primești explicația răspunsului corect după fiecare întrebare.
Se pregătește testul…
Redactează rezolvările complet: la limite indică prelucrarea folosită, la derivate scrie regulile aplicate.
Matematică — Clasa a XI-a — fișă de lucru
Nume: ________________________ Data: ____________
Redactează rezolvările complet: la limite indică prelucrarea folosită, la derivate scrie regulile aplicate.
- 1
Fie A = (1 2; 3 4) și B = (0 1; 2 3) (matrice 2×2, scrise pe linii). Calculează A + B și 2A.
- 2
Pentru aceleași matrice, calculează produsul AB.
- 3
Calculează determinantul matricei (2 5; 1 3) și inversa ei.
- 4
Rezolvă cu regula lui Cramer sistemul: 2x + y = 5; x − y = 1.
- 5
Calculează limita (2x + 3)/(x − 1) când x → ∞.
- 6
Calculează limita (x² − 5x + 6)/(x − 2) când x → 2.
- 7
Studiază continuitatea în x = 1 a funcției f(x) = x + 1 pentru x ≤ 1 și f(x) = 3x − 1 pentru x > 1.
- 8
Derivează: f(x) = 3x⁴ − 2x² + 7; g(x) = x·eˣ; h(x) = sin(2x).
- 9
Determină intervalele de monotonie și extremele funcției f(x) = x³ − 3x.
- 10
Scrie ecuația tangentei la graficul lui f(x) = x² + 1 în punctul de abscisă x₀ = 1.