Lecție: Epocile istoriei românilor

Strămoșii noștri cei mai vechi cunoscuți sunt geto-dacii, ramura nordică a tracilor. Ei trăiau pe teritoriul de azi al României și al Republicii Moldova, în așezări întărite numite dave, și aveau ca centru religios și politic Sarmizegetusa Regia, în Munții Orăștiei.

Regele Burebista (82–44 î.Hr.) a unit triburile dacice într-un singur regat, atât de puternic încât însuși Iulius Caesar plănuia o campanie împotriva lui. Mai târziu, regele Decebal (87–106 d.Hr.) a purtat două războaie grele cu Imperiul Roman condus de împăratul Traian.

În anul 106 d.Hr., Dacia a fost cucerită și transformată în provincie romană. Au urmat 165 de ani de conviețuire: coloniști veniți din tot imperiul, orașe noi, drumuri, iar limba latină a devenit limba locului. Din acest amestec s-a născut poporul român și limba română — o limbă romanică, înrudită cu italiana, franceza și spaniola.

În secolul al XIV-lea se formează statele medievale românești: Țara Românească, întemeiată de Basarab I (victoria de la Posada, 1330, împotriva regelui Ungariei), și Moldova, întemeiată de Bogdan I (1359). Transilvania era voievodat sub coroana Ungariei, dar locuit în majoritate de români.

Marii domnitori ai Evului Mediu au apărat țările în fața Imperiului Otoman: Mircea cel Bătrân (Rovine, 1395), Iancu de Hunedoara (Belgrad, 1456), Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare (Vaslui, 1475 — supranumit „atletul lui Hristos”) și Mihai Viteazul.

În 1600, Mihai Viteazul a reușit, pentru câteva luni, să conducă simultan Țara Românească, Transilvania și Moldova — prima unire a celor trei țări române. Deși de scurtă durată, ea a devenit simbolul în jurul căruia s-au construit unirile moderne.

Secolul al XIX-lea este secolul nașterii României moderne. După revoluția de la 1848, generația pașoptiștilor a pregătit unirea: la 24 ianuarie 1859, Moldova și Țara Românească l-au ales domn pe același om, Alexandru Ioan Cuza — Mica Unire. Cuza a făcut reforme mari: împroprietărirea țăranilor, școala primară gratuită și obligatorie.

În 1866 a fost adus pe tron principele Carol I, sub care România și-a câștigat independența față de Imperiul Otoman în războiul din 1877–1878 și a devenit regat (1881).

După Primul Război Mondial, în anul 1918, provinciile românești s-au unit pe rând cu țara: Basarabia (27 martie), Bucovina (28 noiembrie) și Transilvania (1 decembrie, la Alba Iulia). Aceasta este Marea Unire, iar 1 Decembrie este azi Ziua Națională a României.

În al Doilea Război Mondial, România a pierdut Basarabia și nordul Bucovinei, ocupate de URSS. După război, sub presiune sovietică, regele Mihai I a fost forțat să abdice la 30 decembrie 1947, iar România a devenit stat comunist: un singur partid, economie controlată de stat, cenzură și poliție politică (Securitatea).

Regimul condus din 1965 de Nicolae Ceaușescu a dus țara, în anii ’80, la lipsuri grave: alimente raționalizate, frig în case, lipsa libertății de exprimare. În decembrie 1989, revolta începută la Timișoara s-a transformat în Revoluția Română, care a pus capăt comunismului.

După 1989, România a redevenit democrație, cu alegeri libere și economie de piață. Țara a aderat la NATO în 2004 și la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007.